strange dupa cainele tau

Ar fi frumos sa strangi dupa cainele tau!

Pana acum am mentionat de cateva ori faptul ca traiesc intr-o comunitate si vreau sa scriu despre ea.

In complexul rezidential in care locuiesc sunt 11 blocuri, in total aproape 1000 de apartamente; o comunitate destul de mare.

Avem foarte multe probleme de administrare. Cu toate ca deja sunt vreo 8-9 ani de cand lumea locuieste aici, nu s-au rezolvat chestii importante, care ne pot pune viata in pericol.

Nu o sa intru in detalii despre faptul ca in caz de incendiu masina pompierilor ar intra cu dificultate. Nu vreau nici sa ma gandesc ca daca incepe un razboi trebuie sa cerem cheia de la administratie ca sa descuiem buncarele (in care un comerciant isi tine ilegal marfa).

Nu vreau sa imi amintesc de cei care nu inchid niciodata usa de la parcarea subterana si de faptul ca o “micuta” explozie acolo ar putea sa ne ajunga rapid pe sub usa de la apartament, fix la nas.

Nu vreau sa ma gandesc nici la oamenii care ar trebui sa aiba grija de complex si mai mult il fura sau la angajatii care nu-si fac meseria. Nici la femeile responsabile cu curatenia pe care le vezi ocazional.

Astazi o sa amintesc doar despre catei pentru ca, avand un minunat companion din specia “canidae”, sunt nevoita sa fac trei plimbari zilnice prin complex.

Exista un asa-zis tarc, construit de catre primii proprietari care au avut caine (in mare parte ei s-au si mutat de aici de atunci). Tarcul s-a facut intr-o zona lasata in paragina de catre administratie, din banii proprietarilor.

Acestia au nivelat terenul, au adus cateva masini de pietris, au facut un gard, un pavilion, doua banci, o masuta, au pus niste pomi. Au facut tot posibilul sa arate bine.

Intre timp complexul si-a atins nivelul maxim de “ocupanta”, motiv care a dus si la cresterea numarului de catei. Este imposibil ca toti cei care ies cu cainele afara sa stea in acel tarc, care este foarte mic ca si dimensiuni.

Exista si foarte multi caini care nu socializeaza sau care nu se inteleg. Si astfel, suntem nevoiti sa ne plimbam cainii pe aleile complexului, exista doar una pietonala. Aici incepe problema mea si a multor altor persoane.

Foarte multi nu strang nevoile facute de propriul caine. Iarna asta, trebuia sa faci slalom printre rahateii de pe aleea principala, din tarc, de peste tot.

Nu pot inca sa inteleg ce fel de om poti fii sa nu strangi dupa propriul caine!

Am inteles ca batranii si a lor mentalitate sunt asa cum sunt, dar sunt foarte multi tineri, de fapt ei sunt majoritatea. Tocmai tinerii nu isi strang, tocmai noi, cei cu vederi occidentale, tocmai noi suntem cei carora ne este greu sa ne aplecam si sa curatam in urma noastra!

Urat, foarte urat! Rusine sa ne fie!

sursa imaginii: http://bit.ly/2l0ZdB0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *