primul ajutor

Cat de important este sa stim sa acordam primul ajutor!

In clasa a sasea am mers prima data la “Micii Sanitari”. Invatam sa acordam primul ajutor in diferite situatii, de la un stop cardio-respirator si pana la otravire.

Fiind copil de asistenti medicali toti cei din echipa mea aveau asteptari de la mine. De parca ai mei acasa discutau despre asta in timpul lor liber.

Primul ajutor ar trebui sa fie materie obligatorie in scoala

Imi placea foarte mult pentru ca simteam ca stiu ce trebuie sa fac ca sa ii ajut pe cei din jur. Pana in prezent nu am fost nevoita sa ofer primul ajutor nimanui.

Nici nu stiu exact daca mi-as mai aminti procedurile exacte pentru fiecare situatie in parte. Au trecut totusi cativa ani (aproape 20).

Anul trecut, pe la sfarsit, in timp ce ma intorceam acasa, aproape in fata blocului zacea intins pe trotuar un barbat (pe la 50 de ani).

In jurul lui erau cateva femei si barbati, dar nimeni nu era efectiv langa el. Am mers spre zona aia, pentru ca eram curioasa ce se intamplase.

Omul era in stare de inconstienta, cand am ajuns acolo, dar cu semne vitale. Se vedea sange putin, nu mult, sub cap, semn ca picase si se lovise de asfalt. Intreb daca a sunat cineva la salvare, raspunsul a fost pozitiv.

La cateva secunde dupa mine un trecator, barbat, vine si se pune in genunchi si il intoarce pe o parte. Din pozitia aia nu vazuse ca portofelul din buzunarul camasii iesise si ii apasa traheea. Ii dau o mana de ajutor, scot portofelul si incerc sa-i pun mana sub cap.

Exista riscul ca viata ta sa depinda de oamenii din jur

Realizasem ca e de fapt in stare de ebrietate, aproape de coma alcoolica. Uneori avea momente in care-si deschidea ochii dar nu putea sa-i focalizeze pe ceva, nu era constient.

Pentru ca se auzea ambulanta si pentru ca nu aveam ce face efectiv, omul respira, era intors pe o parte ca sa nu-si inghita limba, oricum era suficienta lume in jur, am plecat acasa.

Linistita ca probabil va fi bine sau daca nu, si-o facuse cu mana lui, nu e ca si ceva ce nu putea preveni. Imi pare rau, dar nu-mi poate fi mila de alcoolici.

Cand am ajuns acasa am realizat ca aveam sange pe maini, cand ii ridicasem capul probabil atinsesem parul.

Si ma gandeam ca din cele 10 persoane, niciuna nu sarise sa faca nimic. Au sunat la ambulanta si stateau si se uitau.

E nasol ca uneori viata ta poate depinde de oamenii pe care ii ai in jur. Nu ai vrea ca acestia sa stea cu mainile in san.

sursa imaginii: http://bit.ly/2EDtlcD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *