martisor

De 1 Martie am fost la Muzeul Aurului din Brad

Ieri a fost 1 Martie, ziua care marcheaza triumful Primaverii asupra Iernii, ziua care pentru mine reprezinta un motiv de bucurie inca din copilarie.

Sunt multe obiceiuri si traditiii care insotesc “Martisorul” (asa mai este numita in popor prima zi a lunii Martie), le-am mentionat deja de-a lungul anilor. Astazi vreau sa scriu doar despre amintirile mele din copilarie si cele de ieri.

De obicei in aceasta perioada zburdam pe campii pentru a gasi ghiocei si/sau eventual branduse. Era un adevarat motiv de bucurie sa cercetam amanuntit padurea care incepea nu departe de casa parinteasca.

Ne luam cainele din dotare, eu si fratele meu, si incepeam cu mari emotii expeditia. Trebuia sa fim foarte atenti sa nu ne ratacim, pentru ca stiam deja prea multe povesti despre oameni rataciti prin paduri si mancati de animalele salbatice.

Noi eram insa copii raspunzatori si inaintam doar atat cat ne simteam in siguranta, uneori ne faceam si semne distincte ca sa “topografiem” zona.

Dupa cateva ore de alunecari controlate (sau nu), dupa cateva calorii arse doar prin atentia aparte pe care o acordam ascultarii naturii (trebuia sa ne tinem respiratia ca sa auzim lupul sau ursul), reuseam sa strangem un buchetel de ghiocei, uneori si de branduse, pentru mama si bunica.

Nu aveam bani sa cumparam martisoare. De obicei parintii ne cumparau doar pentru educatoare, invatatoare si mai tarziu pentru doamnele profesoare. Mama si bunica erau “rasfatatele” familiei pentru ca primeau aceste buchetele de flori adunate cu atat de multa truda.

Uneori reuseam sa scoatem florile cu radacina si le aduceam intr-un fel de “ghiveci” cu pamant facut de noi din scoarta copacilor. Acestea erau plantate in gradina, udate si supravegheate cu mare atentie, din dorinta de a avea propria “padurice”.

Cam asta insemna venirea primaverii pentru noi, in perioada copilariei. O alergare frumoasa dupa acesti “vestitori” ai primaverii.

Ieri, pentru ca am ajuns in acest “rai” al copilariei, adica la casa parinteasca, am decis sa incalc traditia si sa nu mai merg in padure dupa “fragi si mure”.

Asadar, mi-am luat una bucata mama si sot si i-am dus la Muzeul Aurului din Brad. Maica-mea nu mai fusese acolo din copilarie si este la doar 30 de kilometri departare de casa lor.

Cu toate ca trec foarte des pe acolo, nici eu nu mai fusesem la muzeu din perioada in care locuiam cu parintii si mergeam in excursie cu clasa. Cativa ani a fost inchis pentru renovari.

Va recomand sa mergeti sa vizitati acest muzeu pentru ca este unic in Europa prin numarul si natura exponatelor. Biletul de intrare costa 15 lei (elevii si pensionarii au reducere) si puteti merge in fiecare zi de Miercuri pana Duminica, intre orele 09:00 si 15:00.

sursa imaginii: http://bit.ly/2lCwHTW

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *