parinte

Este vina parintilor pentru fobiile copiilor

Daca nu mi-ar fi frica, viata mea ar fi mult mai frumoasa! Sau as fi mult mai fericita!

Cred ca multora dintre noi le-a trecut cel putin o data prin cap aceasta idee. De mult prea multe ori suntem atat de speriati, incat uitam sa ne bucuram si sa ne traim viata.

Ne este frica sa nu-i pierdem pe cei dragi noua. Ne este frica de boli. Ne este frica sa nu fim saraci, sa nu fim atacati, sa nu moara catelul, bunica. Ne este frica de propria umbra!

Aceste frici apar in copilarie. De pe la varsta de 3 ani incepem sa intelegem sentimentele de dragoste si ne atasam mai usor de parintele de sex opus. Pentru parintele de acelasi sex cu noi sentimentele sunt in general ostile.

In aceasta perioada conteaza foarte mult felul in care parintii interactioneaza cu copilul. Tot ce se va intampla in continuare ii va forma friciile, mai exact fobiile din viitor.

Esti parinte, asuma-ti responsabilitatea!

Toata interactiunea parinte copil este esentiala. Din momentul in care incepem sa percepem lumea din jurul nostru fiecare pas gresit al parintelui ne va influenta viata de adult.

Am scris in repetate randuri ca nu oricine ar trebui sa fie parinte. Cu toate ca este frumos sa avem proprii copii alaturi de noi atunci cand imbatranim, este pacat ca uneori ne batem joc de viata lor fara sa ne dorim asta.

Unii oameni, in special mame, au “in sange” adanc intiparita toata chestia materna si stiu foarte bine sa gestioneze situatiile. Cu toate astea cele mai multe nu sunt pregatite, n-au nicio idee sau nu le pasa prea mult.

Si astfel rezultatul final este, tot mai multi adulti cu probleme, de orice natura. Tot mai multe cabinete psihologice care nu fac fata clientilor. Tot mai multi oameni nefericiti!

sursa imaginii: http://bit.ly/2A3U93d

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *