Intre traditie si “verzisori”

In zilele noastre ziua de 1 Martie nu mai reprezinta inceputul primaverii sau renasterea naturii, ci un eveniment “monden” in cel mai fericit caz. In acest fel trotuarele, din zonele importante ale orasului, devin neincapatoare datorita comerciantilor ambulanti care au pus un snur rosu cu alb (in cel mai fericit caz) pe diferite obiecte cumparate din Dragonul Rosu (adica chinezarii).

snur martisor

Daca intrebi un copil pe strada ce reprezinta ziua de 1 Martie, in cel mai fericit caz iti va raspunde ca: ziua in care trebuie sa ii cumpere invatatoarei (profesoarei) un martisor. Barbatii considera ca aceasta sarbatoare ii “dezavantajeaza” deoarece trebuie sa cumpere o multime de martisoare, ajungandu-se astfel ca, jumatate din populatia tarii (ma refer la cea masculina), sa astepte cu nerabdare finalizarea acestei zile.

Femeile isi doresc sa primeasca martisoare cat mai scumpe, fie pentru a se putea lauda, fie pentru a le putea purta (in cazul in care acestea au multe “Karate”). Singurele persoane care au intradevar de castigat din aceasta zi sunt acei comercianti ambulanti, care, la sfarsitul zilei, reusesc sa “puna de o shaorma”.

Dar pentru ca aceste aspecte sunt intelese, din pacate, la fel de bine de foarte multe persoane, astazi o sa va impartasesc cateva informatii despre semnificatia traditionala a acestei zile.

Asadar, inca din cele mai vechi timpuri, in aceasta zi, inainte de rasaritul soarelui, copii si tinerii primeau un snur format din 2 fire de lana rasucite, fie alb cu rosu, fie alb cu negru. Acest snur trebuia purtat fie legat la mana, fie in piept, pana in momentul in care se aratau semnele de “biruinta” ale primaverii, adica pana cand infloreau ciresii, veneau randunelele sau canta cucul. Atunci, martisorul se lega de un trandafir sau de un copac inflorit sau searunca in directia din care veneau pasarile calatoare. Culorile snurului simbolizau contrariile: iarna-vara, lumina-intuneric, frig-cald sau fertilitate-sterilitate.

martisor legat de copac

Alte legende amintesc despre celebra Baba Dochia ca fiind cea care a tors firul martisorului. Apoi, in timp, acestuia i s-a alaturat o moneda care simboliza Soarele si implicit triumful acestuia asupra intunericului.

O alta legenda aminteste despre metamorfoza Soarelui intr-un tanar, intemnitarea acestuia de un Zmeu rau si lupta pana la moarte a unui tanar Erou pentru eliberarea Soarelui. Pentru a comemora puritatea, dragostea si vitejia Eroului care si-a dat viata pentru a elibera Soarele, din acel moment tinerii au inceput sa impleteasca aceste snururi alb-rosii.

In perioada geto-dacilor anul incepea in data de 1 Martie (acestia aveau doar vara si iarna ca si anotimpuri), iar martisorul era considerat talismanul (pietricele colorate alb-rosu insirate pe o ata sau monede legate cu fire de lana alb cu rosu) care avea sa le poarte noroc in anul care a inceput.

martisor

2 thoughts on “Intre traditie si “verzisori”

  1. Andrei Daniel

    Imi amintesc ca prin generala am facut 2 astfel de martisoare barbat si femei, clar nu aratau ca cele postate in imagine, dar intentia conteaza!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *