Jocurile din copilarie

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu, …” ca bine scria domnul Creanga. Ca sa pastrez tonul nostalgic al acestei afirmatii, trebuie sa recunosc ca sunt inca fidela jocurilor din copilarie, trebuie sa recunosc ca inca ma „angajez” cu placere in orice fel de activitate pentru care ar fi necesara o varsta de „sub 10 ani”. Iar pentru ca acum nu mai am timpul necesar sa ies in fata blocului si sa practic jocurile preferate, pentru ca nici nu mai am cu cine deoarece prietenii mei au inceput deja sa isi conceapa proprii copii, acum optez pentru jocuri 3d. Sunt foarte multe aventuri care reusesc sa ma „imobilizeze” in fata calculatorului, sunt foarte multe jocuri care reusesc sa imi ofere o stare de buna dispozitie extrem de importanta.

Imi amintesc si acum de singurul cadou primit de la faimosul meu bunic (alcoolic si insuportabil), bunic care nu ne-a ajutat financiar si nici personal niciodata, insa care a avut pretentii de dragoste si intelegere. Si cum tu, ca si copil, nu te poti „amesteca” in treburile adultilor, imi amintesc si acum ziua in care am primit un set de trenulete de la acest bunic (printre putinele primite). De atunci am ramas cu o retinere fata de aceste „creaturi” care mi-au marcat cel putin cateva zile din copilarie, creaturi care cred ca si acum stau in cutie in podul bunicii. Am reusit sa imi inving starea de dispret fata de acestea atunci cand am descoperit jocuri cu trenulete si aventurile fascinante oferite de acestea. Acum pot spune ca imaginea din trecut a fost aproape complet inlocuita de cea din prezent si ca aventurile cu trenulete sunt extrem de frumoase si deosebite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *