depresie

Nu te poti juca cu depresia

Este bine sa fim obisnuiti cu toate starile, trairile, inca din copilarie. In felul acesta invatam cum sa le gestionam si nu ne vor face surprize la maturitate. Sau cel putin asta cred eu.

Un copil care a fost menajat toata viata, care nu a stiut ce inseamna NU si care nu a plans cel putin o data, nu va avea aceeasi “putere” de a trece peste obstacole in viata.

Nu este o regula generala, sunt multi alti factori care trebuie luati in considerare. Dar este bine, daca putem, sa ne invatam copiii sa stie ce inseamna viata.

Cu depresia nu trebuie sa ne jucam, pentru ca este o boala. In urma cu cativa ani un coleg de munca s-a sinucis, prin spanzurare.

Era un fel de clovn la locul de munca. Toata lumea il placea, glumea si iti schimba ziua. Cred ca eram singura persoana care nu era foarte “friendly” cu el.

Nu am cunostinte de psihologie, dar uneori le vad tristetea in ochi si nu mai pot sa ii percep altfel. Cred ca de asta nu ma placea nici el prea mult. Stia ca stiu.

Nu ma gandeam la asta in acele perioade, nu ma gandeam ca nu imi place pentru ca e ciudat sau trist sau diferit. Pur si simplu nu exista chimie in prietenia noastra.

Cand am auzit ca s-a sinucis am inteles ce vedeam in ochii lui: depresia. Probabil o depresie care incepea sa prinda contur si ii umbrea privirea.

Acum cand scriu imi amintesc ochii lui si privirea. Daca ar fi avut pe cineva alaturi sau daca ar fi inteles ca are nevoie de ajutor de specialitate. Este greu sa treci prin asa ceva singur, e imposibil aproape.

Iti trebuie oameni dragi care sa te aduca pe drumul normal, in caz contrar ajungi sa iti doresti sa nu mai traiesti sau sa traiesti singur toata viata.

Cam asta e depresia in ochii mei, o boala care nu are simptome si care te vrea trist sau in cel mai rau caz, mort.

sursa imaginii: http://bit.ly/2gPdgdm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *