oda cacatului

Oda “cacatului”

Vremea poate influenta organismul uman, mai exact: temperatura, umiditatea din aer, precipitatiile si presiunea atmosferica sunt elementele meteorologice care influenteaza buna functionarea a corpului nostru (doar a unora dintre noi).

Conform psihologilor, energia care circula prin corpul nostru poate fi influentata de schimbarile climatice, de deviatiile presiunii atmosferice sau de cele ale temperaturii. In acest fel au “aparut” persoanele meteorosensibile (se impart in 4 categorii: meteoadaptabilii, meteodependentii, anticipativii si meteosensibilii), cele care (re)simt mai mult toate aceste variatii ale vremii.

Asadar, exista persoane care nu dau nici “doi bani” pe schimbarile atmosferice, insa exista si persoane carora fronturile de aer umed, eruptiile solare, caldurile excesive, temperaturile scazute, climatul marin sau cel de munte, schimbarea fronturilor atmosferice, toate oscilatiile meteorologice le influenteaza starea de sanatate (de obicei acestea nu au o stare de sanatate perfecta).

De-a lungul anilor, pe intregul mapamond, numeroase studii efectuate au scos la iveala faptul ca anumite probleme de sanatate sau boli psihice apar exact cand “se schimba vremea”.

Cu siguranta nu stau pe marginea balconului cu gandul sa ma arunc de fiecare data cand se intuneca cerul, nu pot insa nici sa ma numar printre cei care “prind aripi” atunci cand furtuna “le bate la usa”.

Mai exact, nu sunt in “apele mele” cand e vremea urata, in mod special atunci cand presiunea atmosferica variaza prea mult de la o zi la alta. Imi trebuie timp sa ma adaptez schimbarilor bruste, ca deh, doar sunt ardeleanca!

Nu vreau nici sa credeti ca de fiecare data cand se intuneca afara merg sa ma internez de urgenta: “- Buna ziua, cu ce va putem ajuta?
– As vrea sa imi trimiteti de urgenta o salvare pentru ca am observat ca a scazut presiunea atmosferica!”. Nici chiar asa!

Si pentru ca nu sunt un “fan” al vremii mohorate, dupa cum am scris in randurile de mai sus (nitica introducere fara legatura cu problema mea existentiala de astazi, sau exista?!), azi in timp ce imi plimbam patrupedul “canidae” din dotare am calcat in ditamai CACATUL. Ce poate fi mai frumos!?!

Nu e nici prima data cand patesc asta, cu siguranta nu va fi nici ultima! E amuzant cum aproape de fiecare data port adidasii care au cele mai adanci si mai multe striatii pe talpa, tocmai ca sa fiu nevoita sa folosesc cu multa migala scobitoarea!

La inceput am crezut ca voi schimba lumea! La inceput nu ii intelegeam pe cei care vociferau impotriva stapanilor de caini! La inceput am crezut ca doar la noi in tara se intampla asta!

E adevarat ca nu avem educatie canina, e adevarat ca nu suferim doar de saracie materiala ci si de cea spirituala, sunt multe adevaruri triste!

Nu e atat de costisitor sa iti cumperi saculeti speciali pentru catei, nu e deloc costisitor sa fii responsabil pentru animalul pe care il cresti! Poti sa iti cumperi chiar si pungi alimentare care sunt mult mai ieftine, important e sa strangi in urma ta!

E foarte greu sa schimbi lumea, mentalitatea, esti un fel de Don Quijote de la Mancha de fiecare data cand incerci sa explici celor din jur ce e normalitatea. Toate astea in tara in care lumea inca isi arunca chistoacele de la tigara pe jos, in tara in care copiii mici (in unele zone nu doar ei) inca isi fac nevoile ziua in amiaza mare pe trotuar, tara in care toate merg prost.

Nu locuiesc la periferia orasului, nici intr-o zona rau-famata, vecinii mei nu sunt majoritari persoane iesite la pensie (din contra) sau sarace. Te-ai astepta la mai multa civilizatie, nu?

Din contra dragii mei, din contra! Chiar daca cei mai multi vecini au varste cuprinse intre 20-50 de ani, chiar daca blocurile sunt noi si oamenii sunt toti “de succes”, “cu bani”, mentalitatea este inca cea de pe vremea bunicilor.

Saptamana trecuta vad o “doamna” (imi e greu sa ii zic asa) in varsta de circa 35-40 de ani cu un bichon si un copil. O stiu din vedere, sta in blocul vecin. Era pe iarba si se prefacea ca vorbea cu copilul stand cu spatele la catel (care isi facea in liniste si cu mare greutate nevoile – treaba mare).

M-am uitat circa 2 minute la ea (eu eram cam in diagonala fata de ea si m-am oprit) sa vad ce face, eram si eu tot cu catelul. Mi-am dat seama ca stie ce se intampla in spatele ei, am continuat sa ma uit la ea, fix, cam ca si o psihopata, si am innebunit cand am vazut ca vrea sa plece.

Cu toata viteza de ardeleanca turbata am pornit spre ea, incercam sa imi schimb expresia fetei in timp ce inaintam, nu de alta dar sa nu par nebuna, am rupt un sac si i l-am intins: ” – Am observat ca a facut catelul! – Aaa, da, merci! Chiar nu aveam!”.

Am inmarmurit pret de cateva secunde si am plecat mai departe! Serios! Nu aveai! Poate nu aveai de gand sa strangi dupa el, asta da!

Nu e prima data cand o vad, de obicei nu are saci la ea! Si ca ea mai sunt alti multi vecini sofisticati de ai mei! Vecini care sunt persoane “respectate” in societate! Directori de companii, oameni care au facut cel putin o facultate si au o conditie financiara cel putin medie, oameni care se prefac ca nu isi vad cainii cand isi fac nevoile, oameni carora nu le pasa. Oameni care zic: ” – Al meu oricum face putin!”. Serios?!?

De cativa ani ma confrunt cu acesti oameni, acum sunt mai linistita! Nu am ce sa fac! Nu avem Politia Animalelor, nu avem nici un sistem care sa identifice caca catelului adunat de pe strada si sa iti trimita amenda acasa! Desi atat de mult mi-as dori acest sistem, nu mai stiu exact in ce tara exista!

In prezent, de fiecare data cand vad ca cineva nu isi strange caca ii intind o punga, doar atat pot face. Trebuie sa recunosc ca uneori imi este rusine (de proasta ce sunt!), uneori ii cunosc si ma simt prost sa le zic, ma gandesc: ce treaba am eu cu ei! Apoi, cand calc in vreo splendoare maronie prin iarba, cand ma apuca voma in tarc ca vad plin de ei (ca ciupercile dupa ploaie), uit de rusine si ma inversunez sa scriu ditamai articolul!

Nu voi schimba nimic! Suntem in continuare o societate lipsita de educatia bunului simt! Suntem in continuare o societate “mi-se-rupista” (nu stiu sigur daca asa se scrie), suntem in continuare “prea ca la tara!” Cine sunt eu sa schimb lumea, nu? Poate sunt doar nebuna care vine val-vartej cu punga intinsa!

Strange cacatul cainelui tau! E atat de simplu! Nu mai fi nesimtit!

P.S.: am facut anul trecut mai multe afise cu mesaje “motivationale” pe care le-am plastifiat si le-am legat cu arici de gardul tarcului! Degeaba!

6 thoughts on “Oda “cacatului”

  1. o femeie

    Eu dau pungutele. De obicei aduc inapoi punguta de sandvish /pachet la munca, asa ca sigur am 1-2 in geanta. Daca vad vreo doamna in nevoie, i-o intind (si nu zic nimic, ii indic fundul cacaciosului patruped). Am primit si injuraturi :))) dar si figuri mirate si unele persoane s-au jenat.

    Ca raul sa triumfe e suficient sa tacem.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *