an nou

Sa crezi in semne? Un An Nou care promite a fi interesant!

Eu ma bazam foarte mult pe semne, in copilarie, adolescenta. Chiar si acum mai zic uneori ca “e un semn, mai bine asa!”. Cu toate ca acum nu mai cred sau imi impun sa nu mai fac asta.

De cand A. este bolnav am trecut prin multe impreuna. Si acum nu ma refer la chestii generale, pe care deja le depasiseram. Ma refer la chestii de oameni bolnavi.

Suntem un fel de cuplu de batranei care deja isi amintesc sa-si ia pastila, sa aiba grija ce mananca si asa mai departe.

Din exterior poate parea exagerat, dar nu stii cum e pana cand nu ajungi in aceasta situatie. Asa ca, daca ne “privesti” din exterior zici ca suntem putin “cucu”.

Sa crezi in semne?

Sa revin la ideea de mai sus. Cu toate ca nu mai cred in semne, unele chestii mi se intampla parca special ca sa ma faca sa am semne de intrebare.

La fel ca si anul trecut si acest revelion era planificat tot in Viena si tot la petrecerea organizata de “Black Mozzart”.

Din pacate, tocmai in ziua in care am ajuns acolo A. a facut o toxiinfectie. De fiecare data cand sunt plecata din tara am emotii. Sa nu-i fie rau pentru ca e destul de complicat in cazul lui.

Un An Nou plin de realizari

In primul rand pentru ca el nu poate lua tot ceea ce e recomandat unui om sanatos. Iar in al doilea rand pentru ca nu-mi doresc sa aflu cat costa spitalizarea intr-o alta tara.

Partea buna e ca a fost suficient de puternic si si-a revenit fara sa ajungem la spital. Partea rea e ca l-am vazut trecand prin dureri groaznice si mi-am dat seama inca o data ca viata mea fara el e inutila. Un fel de revelatie de Anul Nou.

Asa ca, anul acesta, o sa incerc sa ma bucur mai mult de fiecare zi in parte. Sper sa reusesc! Si o sa incerc sa nu mai “ascult” semnele, poate le influentez!

sursa imaginii: http://bit.ly/2EGZAIz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *