sacalii

Sacalii!

Cand bunica mea a intrat in coma, din senin, am ramas cu totii socati. Cu toate ca de cateva zile aflasem ca are 2 tumori cerebrale, speram ca prin chimioterapie sau ceva tratament reusim sa-i prelungim viata, cel putin cu cativa ani.

Am venit cu totii acasa, cumva la capataiul ei, in speranta ca isi va reveni si sa-i fim alaturi. A intrat in coma pe la ora 11 si la ora 13 plecam din Bucuresti.

Seara, cand am ajuns acasa, camera ei era plina de “sacali”. Exact cum se aduna corbii la lesuri, asa venisera si vecinii si neamurile sa-i fie alaturi si intre timp sa ne vada pe noi suferind.

Sacalii!

Eu nu am suportat viata la tara, in cei 10 ani cat am trait acolo, tocmai din acest motiv. E prea putina intimitate, fiecare stie ce face fiecare, nu iti poti trai viata fara sa nu-si bage un curios nasul. La oras e mai simplu sa scapi de ochii indiscretilor.

Vorbeau de moartea ei, cu toate ca ea era pe pat, in coma. O intrebau pe maica-mea daca are ce ii trebuie pentru ingropare. Eu de felul meu, tac, tolerez multe. Mai ales atunci cand stiu ca orice as zice ar face mai rau.

Dar n-am mai suportat. Le-am rugat sa taca! Imi venea sa le scot pe usa afara din casa si mare greseala am facut ca nu le-am scos! Sacalii!

Citeam ca inainte de a muri, chiar si persoanele care par inconstiente pot inca sa ne mai auda. Este foarte important sa incercam sa le zicem doar lucruri pozitive, sa nu pomenim de moarte sau orice altceva pentru ca psihicul lor nu are nevoie de asa ceva in acele momente.

Si ea doar pe sacalii aia vorbind despre moartea ei auzea! Sper sa moara in chinuri toate tatele din mediul rural! Sa invete in acele ultime clipe ca trebuiau sa-si traiasca viata lor, nu pe a altora! Sacalii!

sursa imaginii: http://bit.ly/2yryUe3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *