scriam

Scriam si uneori ma opream. Cam asta e viata mea.

Doua saptamani de cand nu am mai scris. Cam asta pateam si in copilarie cand scriam in jurnal. Lipsesc saptamani, zile, iar uneori sunt 2-3 postari in aceiasi zi.

Probabil acesta este si motivul pentru care scriitorii lucrau ani de zile pentru un roman.

Eh, eu probabil as lucra o viata si l-as schimba atat de mult incat fie nu l-as termina niciodata, fie ar fi cu totul altceva decat ar fi trebuit sa fie.

Scriam din copilarie

Este foarte important sa te cunosti. Iar eu mi-am facut analiza psihicului inca din tinerete. Din pacate este destul de greu sa te schimbi, pentru ca te iubesti asa cum esti. Cred ca asta e greseala mea.

Stiu ca sunt indecisa, ma atasez de oameni si obiecte, incerc prea mult sa nu ranesc pe nimeni si toti sa ma placa. Am foarte multe defecte de acest gen. Nu zic ce vreau sa zic cuiva care poate m-a ranit.

Dar cumva, in capul meu, acestea sunt si calitatile mele. Am fost crescuta sa ii las pe cei din jur sa-si traiasca viata asa cum stiu, vreau, pot. Iar eu sa-mi vad de a mea fara sa o influentez negativ pe a lor.

Dar imi gaseam tot timpul scuze

Problema este ca educatia de acest gen primita a fost pana la 15 ani. Apoi a intrat in conflict cu problemele create de faptul ca am fost luata de fraiera pentru aceasta educatie. Si s-a nascut o ura si o rautate, care insa rareori ies la iveala.

Si sunt periculoase, pentru ca inabusite uneori creaza ceva ce imi depaseste asteptarile. Sunt constienta ca in cele mai multe situatii doar mie imi fac rau, pentru ca nu exteriorizez.

Sper candva sa pot schimba asta. Sa pot vorbi, scrie, fara filtru. Sa nu-mi mai pese si sa pot fi cine sunt cu adevarat.

Urasc sa-mi pun filtre in fata unor oameni care nu merita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.