tebea tristete

Tebea: o experienta care mi-a intunecat sufletul

La Tebea mergeam in fiecare an, cand eram copil.

Cu toate ca este doar un sat din judetul Hunedoara, “incarcatura” istorica este mare, iar pentru noi, motii, este un obiectiv turistic cu care ne mandrim.

Pe vremuri, atunci cand romanii inca luptau ca sa “cladeasca” frumoasa noastra tarisoara, Tebea era capitala regiunii Tara Zarandului.

Aici isi intinde radacinile celebrul “Panteonul Motilor”, mai exact “Gorunul lui Horea”.

Cand mergeam cu scoala in excursie la faimosul Gorun, invatatoarea ne grupa astfel incat sa incercuim maretul copac (circumferinta 9 metri). Ne distram copios numarand de cati copii este nevoie ca sa il poata “cuprinde”.

Gorunul a fost cimentat in interior pentru a-i permite conservarea, iar in prezent mai puteti observa doar o parte din trunchi.

Cand eram eu copil mai avea si o creanga laterala, care a fost taiata si s-a facut din ea o cruce de lemn (e pozitionata intre Gorun si Mormantul lui Avram Iancu).

La “umbra” acestui maret arbore, locul in care Horea isi chema motii iobagi la lupta, isi doarme somnul cel de vechi si Avram Iancu.

Noi, ardelenii, il iubim pe al nostru “Craisor al Muntilor” pentru ca ne-a condus spre o viata mai buna (a fost in fruntea intelectualitatii din Transilvania – avocat – in timpul Revolutiei de la 1848).

La Tebea gasiti si Gorunul lui Avram Iancu, alaturi de alti cativa goruni ai regilor si morminte importante.

O scurta vizita la Tebea era de cele mai multe ori bine-venita

Aproape de fiecare data cand venea cineva in vizita la noi, hop-top il duceam si la Tebea (circa 20 kilometri distanta de casa parinteasca). Ca deh, mandru de tara mea!

Ieri, avand treaba in zona, am decis sa merg cu o bucata catel, sot si mama la Tebea, ca sa-i facem “copilului” cateva poze.

Intram, intrebam daca avem voie cu cainele si apoi daca avem voie sa facem poze. Raspunsul a fost “DA” de fiecare data, cum sa nu!

Pentru ca deja stiam tot ce e acolo, trecem la partea care ne interesa, si anume pozele.

Si atunci doamna respectiva incepe sa ne “suspecteze” si sa ne interzica sa-i facem cainelui poze langa Mormantul lui Avram Iancu, pentru ca “Cine stie, se interpreteaza!”.

Plecam de langa mormant si cand ajungem langa Gorun ne interzice si acolo. De fapt ne interzicea sa-i facem peste tot si ne zice: “Aveti voie la crucile din spate”.

Atunci cand nu stii ce implica meseria ta, mai bine iti dai demisia!

Daca ne zicea de la inceput nu mai intram, pentru ca oricum cainele nu intelege ce e acolo si eu stiam din zecile de vizionari din alti ani. Venisem doar pentru poze, asa cum ii si zisesem ca sa nu existe confuzii.

Asadar, daca veneam cu copilul, aveam voie sa-i fac poze peste tot plodului, dar cainelui nu, pentru ca … ?!

Mi-a lasat un gust amar intreaga experienta si promit ca este ultima data cand o sa mai trec pe acolo.

Singura mea dorinta era sa promovez pe contul de instagram al cainelui acest frumos obiectiv turistic!

Dar, pentru ca mentalitatile “comuniste” inca primeaza intr-o tara asa zis “democrata”, o sa ma abtin de la aceasta “nobila” idee. Pana la urma, cu timpul si banii mei pot face si altceva.

Nu toti putem face copii si atunci ne “mintim” ca suntem parinti crescand, iubind si adorand un caine!

Taxa de intrare este de 10 lei de persoana. Am stat 5 maxim 10 minute si am plecat cu tristete in suflet.

sursa imaginii: http://bit.ly/2yIQqIw

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *