un 8 martie altfel

Un 8 Martie altfel

Anul trecut scriam, ceea ce eu cred, despre ziua de 8 Martie. A mai trecut un an si inca imi pastrez convingerile!

Anul acesta, dupa mai multi ani, am reusit sa petrec Ziua Femeii cu cea mai frumoasa, buna, puternica si inteligenta femeie pe care eu o cunosc: maica-mea!

Poate am mai scris, imi cer scuze daca ma repet, dar pentru mine mama mea este eroul meu! Singurul erou pe care il am de mic copil si pe care il pastrez cu sfintenie in minte!

Din pacate motivul care ne-a reunit in acest an de 8 Martie nu a fost deloc unul placut, pentru niciuna dintre noi. Insa ce nu ne omoara, ne face mai puternici! (Iti multumim pentru amintirile frumoase lasate mostenire!)

Poate va intrebati ce cadouri scumpe i-am facut mamei, ce declaratii de dragoste, ce postari pe Facebook?! Nimic din toate acestea!

A fost o zi frumoasa, de primavara! Am vizitat un oras pe care ea nu il mai vazuse, am depanat amintiri, am incercat sa radem, am incercat sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna, de soare si de liniste.

Pe masura ce imbatranim realizam cat de importanti sunt oamenii de langa noi, cat de usor ii putem pierde si invatam sa ne bucuram mai mult de fiecare clipa petrecuta impreuna. Sau cel putin eu asta invat, an de an!

Daca as putea sa va dau un sfat, poate unii dintre voi il stiu deja, acesta ar fi sa va bucurati de viata, asa cum e, cu bune si rele! Invatati sa pretuiti oamenii care sunt cu adevarat importanti pentru voi, invatati sa ii respectati si sa le aratati ce inseamna ei, invatati sa nu traiti cu regretul ca nu ati zis sau facut ceea ce ati simtit atunci cand a trebuit!

Ma tot abtin, dar am si eu un mare regret, nu as fi vrut sa il scriu aici, insa poate ma voi simti mai bine dupa: as fi vrut sa zbier sa te trezesti!

Credeam ca daca ma auzi ca am venit vei deschide ochii! Credeam ca e suficient sa iti zic ca esti puternica, insa imi venea sa zbier sa deschizi naibii ochii aia mari si verzi! Ce naiba ai cedat asa usor!?

Stii ca nu cred in reincarnare, suflet si alte tampenii, desi acum mi-ar placea sa cred ca esti pe canapea langa mine, ca imi vezi lacrimile care mi se scurg pe laptop, ca iti pare rau ca m-ai facut sa sufar atat! Mi-ar placea ca macar pentru o secunda sa iti simt mana pe picior!

Duminica ar fi fost ziua ta, anul acesta nu iti mai zic “La multi ani”! Nu mai am cui! Anul asta nu iti mai zic ca esti din aceeasi zi cu soacra-mea, nu mai glumim pe tema asta, nu mai radem ca doua proaste pe acelasi subiect, de atatia ani!

De acum cand merg acasa nu te mai gasesc acolo. Oare de ce nu te-am imbarbatat mai mult sa lupti? Poate ma auzeai, poate reuseai!

Regret ca nu ti-am zis tot ce simt, chiar daca poate iti faceam rau, te agitam inutil! Ai fi facut mai multe daca ai fi putut! Cine isi doreste sa plece asa repede de langa cei dragi! Nu tu, cu siguranta nu tu! Tu iubeai viata! Tu te-ai luptat cu viata de cand te-ai nascut! Nu multi reusesc!

Ma bucur ca am copilarit alaturi de tine! Ma bucur ca iti seman in multe privinte! Ma bucur ca in felul acesta ramane o parte din tine in viata!

Ma bucur de asta de fiecare data cand plec de acasa si rad in oglinda ca nu pot sa nu fiu “premenita”. Ma bucur de asta de fiecare data cand deschid o carte noua, de fiecare data cand ma uit la biblioteca pe care o am de la tine! Ma bucur de fiecare data cand imi cumpar flori!

Ma bucur si ma intristez in acelasi timp, imi e deja dor de tine si imi va fi si mai tare pe masura ce timpul va trece! Insa nu o sa te uit, cat o sa mai traiesc! “Ne pupam cand plecam!” Daca stiam ca e ultima data cand iti zic, te-as fi strans mai tare in brate!

Faceti ceea ce simtiti, atunci cand trebuie! Nu traiti cu regrete!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *